Am fost acceptat la Columbia si Brown, la ambele primind pachete foarte generoase financiare. Sunt extrem de recunoscator pentru aceste oferte. A fost o decizie grea să aleg între cele doua, dar în final am decis că voi merge la Columbia University, deoarece acolo am primit și o bursă de cercetare numita Rabi Scholarship (pe care o primesc aprox. 10 copii pe an), care mă va ajuta considerabil pe plan profesional.
Clar vreau sa urmez Informatica ca major. Totusi, încă nu știu cu ce vreau sa suplimentez studiul acestei materii - lingvistica, sau altceva. Mi-as dori sa fac ceva reserach-oriented dupa studii, dar nu stiu daca in mediul academic sau in industrie.
M-am hotărât definitiv destul de târziu, la finalul clasei a 11-a. Coincidental, atunci am văzut la Julia pe story că mai are doar cateva locuri libere la consiliere, deci am stiut că trebuie sa actionez rapid - restul e istorie :)
Intersectia mea cu aromana a fost destul de random - totusi am fost fascinat despre subiect, iar lipsa unui sistem de traducere m-a motivat sa pornesc acest proiect. Intr-adevar, a fost un o initiativa “low-resource”, adica am lucrat cu putine date si resurse computationale. Un sfat pentru toti cei care vor sa faca cercetare (in domenii subfinantate sau nu) in liceu este sa dea din coate cat mai mult :) Eu am incercat sa caut oportunitati, parteneri si colaborari in cat mai multe directii, si pana la urma am reusit.
Cel mai greu a fost sa scriu eseul mare (cel de pe Common App), asupra caruia cred că am pierdut un numar mult prea mare de ore :) Strategia a fost sa imi pastrez calmul pe cat se poate si sa imi aduc aminte că nu pot controla totul la admitere si că aceasta nu ma defineste.
Cred că cele mai importante activitati au fost proiectele de cercetare in NLP, internship-urile, pozițiile de leadership si olimpiadele. Autenticitatea profilului a provenit, probabil, din faptul că am lucart in niste domenii nisate.
Sincer nu as face nimic diferit :) Desi nu prea m-am concentrat pe construirea unui dosar pentru facultate in clasele 9-10, am studiat si explorat chestii care m-au interesat si care au contribuit la dezvoltarea mea (aici ma refer in principal la informatica). Nu cred că este o strategie optima, dar intrarea la facultate nu a fost telul suprem pentru mine.
M-am hotărât definitiv destul de târziu că vreau sa aplic in SUA, la finalul clasei a 11-a. Coincidental, atunci am văzut la Julia pe story că mai are doar câteva locuri libere la consiliere, deci am știut că trebuie să acționez rapid - restul e istorie :)
Nu cred că aș fi reușit fără răbdarea Juliei de a îmi răspunde la zecile de întrebări și probleme, care de multe ori produs ale overthinking-ului cronic de care sufăr :) M-a învățat cum să fac ca povestea mea să strălucească, nu pun presiune pe mine.
Cred că un lucru foarte important pe care l-am învățat de la Julia a fost sa pun mai putina presiune pe mine
Sfatul meu, pentru SUA, este să tratați aplicatul la facultate ca pe o loterie :), deoarece, oricât de buni ați fi, mereu exista factori incontrolabili în procesul de admitere, despre care noi nici nu suntem conștienți. Mi-a fost greu să accept că nu pot controla totul în acest proces, dar ăsta este adevarul. Sunt extrem de multe chestii ce nu țin de noi, deci give yourself grace. Este ușor să zic asta din poziția în care sunt, dar credeam în acest lucru și înainte să fiu admis: facultățile de top nu sunt totul. Cu destulă ambiție, puteți să vă formați frumos și să vă realizați profesional din multe alte locuri pe globul asta, chiar dacă nu sunt cotate “top 20” în niște ranking-uri care de multe ori nici nu reflectă nevoile noastre de studenți.