Dintre universitățile din SUA, am fost acceptată la Harvard, MIT, UPenn, Columbia, Brown, Cornell, Caltech și UC Berkeley, iar în Canada - la UBC. La Harvard și MIT am primit ajutor financiar complet (full ride), la celelalte aproape full, iar la UBC - o bursă de merit aproape completă prin programul International Scholars. Decizia a fost una extrem de dificilă, însă, în final, am ales MIT datorită programului lor academic centrat pe științe și inginerie, domeniu de care sunt pasionată de mulți ani și cu care doresc să continui. M-au atras și oportunitățile extracurriculare și de cercetare și comunitatea/ cultura de pe campus, despre care am auzit lucruri pozitive de la actualii studenți.
Chimia și biologia sunt subiecte pe care m-am axat mult în anii de liceu, așa că sunt destul de sigură că vreau să studiez fie chimia, fie ingineria chimică/ bioingineria.
Inițial, nu credeam că voi ajunge să aplic la facultate în SUA din cauza procesului de admitere despre care știam că e foarte anevoios și competitv. Decizia de a aplica în State am luat-o abia la finalul clasei a XI-a, dar oricum eram convinsă că nu ar trebui să am așteptări prea mari. Desigur, au existat provocări, cum ar fi susținerea SAT-ului și a TOEFL-ului în aceeași lună, sau vacanța de iarnă pe care mi-am petrecut-o scriind eseuri non-stop. Totuși, cred că cel mai mare obstacol a fost propriul meu mod de a gândi. Eram adesea nesigură pe profilul meu, mă comparam constant cu alți aplicanți și mă gândeam obsesiv la eventualele respingeri (ceea ce e un lucru total greșit!). Aici am avut noroc de Julia, care, pe lângă consiliere, mi-a dat mereu acea doză de încredere atunci când aveam nevoie :)
Am contactat-o pe Julia în mai, la finalul clasei a XI-a, și cred că a fost una din cele mai bune decizii făcute în tot acest proces, întrucât l-a ușurat cu mult. Julia m-a ghidat la fiecare etapă a aplicației: de la scrisul eseurilor (care a fost, pentru mine, cea mai dificilă parte) până la alcătuirea listei de activități. În plus, era mereu acolo dacă aveam nevoie de ajutor la aplicația de ajutor de financiar, sau sfaturi pentru interviuri. Per total, consider că consilierea cu Julia a contribuit semnificativ la rezultatele mele, fiindcă m-a ajutat să îmi conturez mai bine povestea și să mă asigur că fiecare aspect a dosarului meu a fost cât se poate de bine pus la punct.
Când am început să scriu primele eseuri, încercam să le scriu într-un mod cât mai convențional, cum suntem învățați la școală, și să mă gândesc la ce ar vrea ofițerii de admitere să citească. Julia m-a învățat că aici e nevoie de abordare cu totul diferită; m-a încurajat să nu mai încerc să „stay safe”, ci să „think outside of the box” - să fiu mai creativă/ neconvențională și să-mi exprim latura autentică. Pas cu pas, cu ajutorul ei, am ajuns să scriu unele eseuri de care sunt până acum foarte mândră.
Eseul principal a fost probabil cel ce mi-a dat cele mai mari bătăi de cap, cea mai mare problemă fiind de fapt găsirea subiectului în sine. Țin minte că începusem să mă gândesc la el încă de la începutul lui iunie, am încercat o mulțime de exerciții de brainstorming și am citit zeci de main essays de la foști aplicanți, iar ideea finală mi-a venit abia în octombrie. Cred că ce m-a ajutat cel mai mult e faptul că m-am oprit din a mă gândi că trebuie să scriu despre ceva foarte wow sau foarte trist, ci ceva mai mărunt, dar unic, care să-mi reflecte personalitatea. Eseul meu a fost despre obsesia mea cu Candy Crush și cum, în ciuda unor „failed levels” din viața mea, am adoptat mentalitatea de „try again”.
Să fiu sinceră, activitățile pe care le-am făcut în liceu au fost mai mult din motivație personală decât pentru "a-mi construi CV-ul". Am structurat lista de extracurriculare astfel încât să le pun pe cele mai importante, cele legate de STEM, în prim-plan, și, pe alături, alte activități care m-au dezvoltat ca persoană. Nu pot să spun dacă vreo activitate a ieșit în mod special în evidență, ci mai degrabă întreaga mea aplicație a urmat un fir coerent: povestea unei fete din Moldova, pasionată de științe și implicată în comunitatea ei: de la olimpiade de chimie și biologie și proiecte de cercetare, până la inițiative de voluntariat dedicate extinderii accesului la STEM pentru toți.
Cred că aș încerca să ies mai mult din zona mea de confort și să fiu mereu în căutare de noi oportunități în care să mă implic activ pentru a mă dezvolta personal. La începutul liceului eram oarecum mai concentrată pe studii, concursuri, și alte activități legate de știință, și, fiind mai timidă, evitam pozițiile de leadership. Treptat însă am descoperit cât de important e să explorezi cât mai multe lucruri.
Cunoșteam de JBA de la alți colegi care la fel au fost ghidați de Julia în procesul de aplicare în America și au avut rezultate foarte bune. Astfel, am ajuns și eu la consiliere și, după câtvea luni de muncă, pot spune că echipa JBA sunt buni profesioniști în ceea ce fac și au făcut totul mult mai gestionabil. Desigur, este oricum un proces dificil, însă ajută mult atunci când ai o persoană cu experineță în tot ce înseamnă college admissions la un mesaj distanță. Totodată, m-am convins că comunitatea de elevi JBA este una extraordinară, chiar dacă pe mulți am reușit să-i cunosc doar online :)
Cel mai important este să fii proactiv și să cauți constant informații. Multe resurse utile sunt disponibile online, inclusiv forum-uri unde alți elevi își împărtășesc experiența de aplicare, sau contactarea unor alți studenți deja admiși în străinătate. Pasiunile tale și performanța academică sunt miezul aplicației propriu-zise, iar ție îți rămâne să le îmbini într-o poveste coerentă despre tine.
Am învățat să rămân cu capul sus și puternică chiar dacă totul pare mult prea complicat sau competitiv. După ce am fost deffered în Early, eram cu moralul la pământ, însă am reușit să-mi adun forțele și să finisez restul aplicațiilor pentru RD. Totodată, mi-am dat seama că nu trebuie să mă compar vreodată cu alți candidați, fiindcă fiecare are propriul drum și vine dintr-un mediu diferit, cu experiențe și resurse diferite.
Este complet normal ca la un moment dat să fiți copleșiți de aceste gânduri. Nu uitați însă că respingerea nu înseamnă că valorați mai puțin decât cei care au fost admiși și nici că toate activitățile voastre de până acum au fost în zadar. V-ați dezvoltat ca persoane și, at the end of the day, ăsta e cel mai important lucru. Când o ușă se închide, alta se deschide!