1. Unde vei merge la facultate și cu cât ajutor financiar ai reușit să obții?

Sunt oficial committed la The American University of Paris! Am primit un pachet în valoare de 31.000 € pe an, care include ajutor financiar și trei burse de merit. Sunt onorată să fiu recunoscută ca THRIVE Scholar (5.000 €/an), AUP Scholar (9.216 €/an) și GPS Co-Curricular Scholar (5.000 €/an). Mara de acum un an nici măcar nu știa că există o astfel de universitate cu un curriculum american, oportunități unice de study abroad în Statele Unite, dar și situată în inima Europei, aproape de casă, de prieteni și de familie. După multă reflecție, sunt convinsă că am făcut alegerea perfectă pentru mine și pentru viitorul meu.

2. Ce vei studia la American University of Paris și ce cursuri te entuziasmează cel mai tare? Care sunt așteptările tale de la mediul academic internațional?

Mi-am promis că voi lăsa mai mult loc pentru experimentare pe timpul facultății, așa că o să fiu sinceră: nu m-am decis încă! Am analizat în detaliu ce oferă AUP și m-am îndrăgostit de programele lor în psihologie și științe cognitive, dar și de hubul creativ pe care îl oferă Parisul ca oraș care inspiră originalitate și inovație. Tot ce înseamnă film, marketing, business, fashion sau creative writing mă entuziasmează enorm.

Am avut norocul să cresc într-un mediu internațional încă de mică: patru ani în Turcia și, mai recent, alți patru în Anglia. Așadar, decizia de a merge la facultate în străinătate a fost una firească. Mă aștept la și mai multe oportunități de networking, joburi, specializări, dar și la întâlniri cu oameni noi, din toate colțurile lumii.

Faptul că am avut deja experiențe internaționale mă face să cred că distanța față de casă nu va sacrifica deloc potențialul experiențelor de student în Franța. Sunt extrem de entuziasmată… oui, oui!

3. Vorbește-ne despre aplicația ta. În ce activități te-ai implicat și care consideri că a fost cea mai importantă activitate a ta? Ce abilități ai dezvoltat prin aceste experiențe?

Liceul, pentru mine, a fost un moment foarte important în descoperirea pasiunilor mele. Am început liceul în UK, într-o școală de stat, unde mi-a fost greu să decid ce mi-aș dori să fac pe viitor. Din fericire, a trebuit să dau GCSE-urile la 9 materii, așa că nu era nevoie de un plan concret. Apoi a început călătoria mea de descoperire și într-adevăr, a fost un drum lung. Am câștigat premii naționale în UK, dar și în România, iar dacă aș vorbi despre tot ce am realizat datorită Juliei, cred că aș scrie pagini întregi. Când am început să mă pregătesc pentru bacul britanic (A Levels), am avut un moment de panică. Nu știam ce îmi doream cu adevărat. Mereu am crezut că voi merge pe drumul medicinei sau, în orice caz, pe ceva legat de domeniul clinic. Așa că mi-am dedicat tot timpul voluntariatului la Spitalul St. Mary’s din Londra, am devenit președinta societății de medicină din federația școlii mele și am scris propriul meu ghid de studiu despre tulburările de alimentație, un subiect cu o semnificație profundă pentru familia mea. Am vrut să explorez din mai multe unghiuri cum aș putea construi o carieră în jurul acestei teme. Așa am ajuns, vara trecută, să primesc o bursă de 5.000 $ pentru a urma școala de vară de la Harvard Business School, cu intenția de a înțelege lumea clinică prin perspectiva business-ului. M-am îndrăgostit de lumea afacerilor, dar tot nu eram sigură ce vreau să urmez, pentru că aveam atât de multe interese. Pe lângă toate astea, am făcut și internshipuri la firme de inteligenta artificiala, cercetare cu un doctor de la Oxford și am participat la o școală de vară organizată de Comisia Fulbright America–UK. Cred că a fost cea mai importantă activitate pentru mine, fiind prima din familia mea care a ajuns în America. A fost o experiență unică, care m-a făcut să mă îndrăgostesc de artele liberale. A fost fascinant să port discuții cu oameni pasionați de subiecte atât de diverse. Am avut șansa să petrec o săptămână la Yale și să vizitez zeci de facultăți, printre care și Harvard, Williams, Columbia, Barnard, Connecticut College și Amherst. Am participat la activități culturale care m-au făcut să simt pe deplin spiritul american, fie că eram deasupra New Yorkului, înfulecând un bagel cinstit, fie pe culoarele magazinelor americane pe care le urmărisem pe internet de atâția ani. Chiar dacă profilul meu era foarte legat de neuroștiințe, am realizat că am nevoie de timp și spațiu ca să descopăr cu adevărat ce vreau să fac pe viitor. Am investit multă energie în pregătirea pentru o carieră medicală și simt că, din acest motiv, nu am apucat să explorez tot ce există dincolo de asta. Artele liberale sunt, pentru mine, opțiunea perfectă. Și tocmai de aceea, datorită Juliei, o să pot să studiez la AUP ceva ce chiar mi se potrivește.

4. Care consideri că a fost aspectul tău preferat în procesul de aplicare? Ce moment ți-a confirmat că ești pe drumul cel bun?

Cred că momentul în care am început să întâlnesc persoane cu interese și pasiuni complet diferite a fost unul definitoriu pentru mine. Indiferent de rezultatul aplicațiilor, știam că am ceva de învățat de la fiecare dintre ele. Sunt de părere că există multă incertitudine atunci când vine vorba de admiterea la cele mai competitive facultăți din lume, însă eram convinsă că am construit conexiuni autentice cu oameni deosebiți. Când m-am regăsit făcând parte, chiar și într-o mică măsură, de la distanțǎ, din comunitatea JBA, am știut că, lăsându-mi viitorul în mâinile Juliei, am făcut alegerile potrivite.

5. Dar aspectul care ți-a oferit bătăi de cap de-a lungul procesului de aplicare? Cum ai depășit aceste provocări?

Mi-a fost, într-adevăr, greu cu încrederea în mine. Mereu aveam impresia că sunt ultima când venea vorba de calitatea muncii mele sau de cantitatea efortului depus. Am supraanalizat fiecare mișcare și m-am temut constant de eșec; o frică pe care nu o mai simțisem până atunci, dar care m-a urmărit în permanență.

Cred că, dacă aș fi fost puțin mai nepăsătoare sau mai relaxată în privința viitorului, mi-ar fi fost mai ușor din punct de vedere psihic. Mă consider puțin control freak, iar incertitudinea în care m-am aflat a fost o provocare imensă. Nu știam unde voi ajunge, ce voi face sau dacă voi fi singura care nu intră nicăieri. Ce o să zică lumea?

Totuși, privind înapoi, pot spune că am găsit un mecanism de coping care chiar a funcționat pentru mine. Am început să scriu. Nu pentru școală, nu pentru aplicații, ci pentru mine. Ceva ce urma să fie citit doar de mine. M-a ajutat enorm, pentru că de fiecare dată când petreceam timp cu mine însămi, nu mai cădeam pradă gândurilor negre. Puteam să-mi pun emoțiile în cuvinte și să le eliberez în univers, și asta chiar a contat.

Am găsit mult confort și în relațiile de familie, care s-au strâns și mai tare pe măsură ce treceam împreună peste toate tǎrâmurile nedescoperite..

6. Dacă ai putea face ceva diferit în anii de liceu, care ar fi acest lucru și de ce?

Simt că am crescut sub o presiune exagerat de copleșitoare de a urma ceva în domeniul STEM. Mi s-a spus mereu că voi avea mari dificultăți în a-mi găsi un loc de muncă dacă aleg altceva, iar asta mi-a generat o frică constantă pentru viitor, lăsându-mă influențată de fiecare zi care trecea. Sunt un advocate pentru women in STEM și susțin tot ceea ce înseamnă feminismul în lumea cercetării, dar cred că am lăsat vocile din spatele meu să dicteze mult prea mult direcția în care mi-am croit drumul. Alegerile au fost ale mele, bineînțeles, și nu dau vina pe nimeni, dar dacă aș putea schimba ceva, ar fi să am mai multă încredere în intuiția mea și să-mi pun mai des întrebarea „ce vrei cu adevărat să faci?” fãrǎ frica de judecatǎ a celor din jur. Pentru cei care au un drum în viață bătut în cuie de ani de zile, sfatul meu este să faceți un pas înapoi și să vă întrebați dacă este cu adevărat ceea ce vreți să faceți. Cred că dacă aș fi făcut și eu asta mai devreme, aș fi trăit mai puțină suferință, iar experiențele mele ar fi fost mult mai plăcute. Sigur, îmi place o provocare, dar cred că lecțiile învățate ar fi fost mai valoroase dacă mi-aș fi permis să încerc puțin din toate și să mă distrez mai mult cu opțiunile disponibile.

7. Cum faci față refuzurilor? Ce lecții esențiale ai învățat în ultimii ani despre tine și despre reziliență?

Încă mă confrunt și eu cu asta, iar după multe încercări de a-mi construi profilul sau de a aplica la diverse facultăți, m-am lovit de foarte multe refuzuri. E un subiect extrem de delicat și greu de abordat pentru mine, mai ales că adesea mi-a fost rușine față de cei din jur. 

Ce m-a ajutat enorm, oricât de clișeic ar suna, a fost să cred în destin. Poate părea simplist, dar ca mindset, m-a susținut în momentele în care mi s-a spus „nu”. Julia mereu m-a încurajat să cred că fiecare refuz are un rost, și am ajuns să trăiesc pe pielea mea că, fără anumite uși închise, nu aș fi ajuns să experimentez ceea ce trăiesc azi. Așa am învățat să fiu rezilientă. Și pentru oricine trece printr-o perioadă de respingeri consecutive: don’t you ever give up! Mi-am dat timp să-mi procesez emoțiile pentru că e important să le onorăm, dar, la finalul fiecărei zile, am ales să o iau de la capăt. Fiecare are drumul lui.

8. De ce JBA și cum te-a ajutat JBA în acest proces? Ce sfaturi ai pentru elevii care doresc să apeleze la serviciile de consultanță educațională?

Cred că este extrem de important să fii deschis și să te simți confortabil în relația cu consilierul tău educațional. Pentru aplicații de succes, trebuie să iasă la suprafață personalitatea ta autentică și pasiunea reală. Fără un consilier care te cunoaște cu adevărat, e greu să fii validat în profunzimea muncii tale. Tocmai de aceea am iubit să fac parte din echipa JBA.

M-au ajutat enorm sesiunile colective online de la început, pentru că ne-au permis să ne conectăm ca grup, dar și ședințele individuale cu Julia, în care am putut să mă exprim liber, vulnerabil și sincer.

Fiind departe de România, tot ce am putut face înainte să mă alătur JBA a fost să întreb în jur despre experiențele altor elevi. Răspunsurile m-au convins: toți vorbeau despre câtă dedicare, pasiune și grijă plutește în jurul Juliei. Da, sunt și momente grele, atât pentru noi, cât și pentru Julia, dar acest mediu m-a învățat că, pentru fiecare două-trei zile mai dificile, există o sută bune, dacă ești în locul potrivit.

Un sfat sincer: fă-ți temele! Există și alte firme de consiliere, dar doar printr-un research atent poți înțelege dacă un loc ți se potrivește. Dacă ești muncitor, motivat și vrei să faci parte dintr-o echipă unită, formată din oameni dedicați, care au creat o comunitate sigură, liberă și incluzivă, atunci JBA este pentru tine. Nu vei regreta!

9. Cum ai echilibrat pregătirea academică cu activitățile extracurriculare și viața personală în timpul liceului?

Probabil că acesta nu e răspunsul „ideal”, dar sincer, nu cred că echilibrul a fost punctul meu forte în perioada liceului. Da, am investit enorm de mult timp și energie în tot ce a însemnat note, activități extracurriculare și aplicații. Însă, în tot acest proces, am neglijat ce înseamnă să fii pur și simplu un licean.

Nu am experimentat prea mult, m-am ținut puțin în umbră, din frica de a-mi schimba anturajul sau poate chiar drumul în viață. Am fost, recunosc, destul de rigidă și uneori am simțit că m-am suprasolicitat…poate chiar puțin mai mult.

Regret într-o anumită măsură, dar în același timp știu că toate acestea m-au adus unde trebuia. Dacă și tu simți că te afli într-un dezechilibru între viața academică și cea personală, sfatul meu este să ceri ajutor — fie că e vorba de organizarea timpului sau simpla nevoie de o pauză.

Este prioritar să te odihnești și să respiri. Iar dacă ajungi să faci parte din comunitatea JBA, vei avea parte de suport real. Trebuie doar să fii sincer cu tine însuți și să nu îți fie teamă să ceri sprijin! Nimeni nu-ți poate citi gândurile! 

‍10. Care este cea mai importantă lecție de viață pe care ai învățat-o în timpul procesului de aplicare la universități?

Iarba altora pare întotdeauna mai verde, dar și a ta este, în ochii altcuiva. Toți cei din jurul tău simt, într-o formă sau alta, nesiguranță în privința abilităților sau șanselor lor indiferent cât de siguri pe ei par sǎ fie. Ce e important este să-ți amintești că te afli acolo cu un motiv. Ai încredere în drumul tău, și totul se va așeza așa cum trebuie.