Bates College - $85.410/an
Connecticut College - $68.901/an
Plus facultăți în Europa: UCL, Bocconi, American University of Paris (€20K/an), IE University (€15K/an)
Sunt multe motive care m-au convins că Bates este locul unde vreau să-mi petrec următorii 4 ani: de la program unic cu The Short Term & The Senior Thesis sau abordările lor practice de a preda STEM până la apelul sincer primit de la un admission officer.
Planific să urmez un major în Digital and Computational Studies cu un minor în Educational Studies. Lucrând la proiecte din diferite sfere mi-am dat seama că nu vreau să studiez doar Computer Science la facultate, dar nici nu pot renunța la acest interes. Procesul de aplicare m-a ajutat să găsesc programe precum cel de la Bates care îmbină aspecte umaniste cu domeniul STEM.
Încă de mic am știut că nu vreau să rămân în țară pentru a-mi continua studiile, dar ca un elev low-income te lovești de foarte mult „nu”. Primele - și sutele - răspunsuri negative au venit de la părinții mei. Ulterior au cedat și am pornit în călătoria procesului de admitere cu multă teamă și speranța la o bursă.
Nu am fost olimpic, nu am avut media perfectă și nici nu am performat în vreun domeniu, lucru care mă făcea mereu să mă îndoiesc de șansele mele. Când am aflat prima dată cum funcționează ajutorul financiar și am văzut rata de acceptare pentru studenții internaționali mi-am dat seama cât de dificil este să intri la orice facultate americană.
Așadar, după ce mi-am asumat lunile petrecute pentru a scrie eseuri și a mă asigura că nu ratez niciun deadline, am început să aplic la facultate. Mai exact la 32 facultăți americane, 5 burse de merit și încă 5 facultăți europene. Nimic nu se compară ca refuzurile primite pe bandă rulantă care au urmat. Oricât încerci să îți păstrezi moralul ridicat tot începi să te îndoiești.
Însă, nu aș schimba nimic la parcursul meu. Refuzul nu devine niciodată mai ușor, dar te întărește pentru următoarele etape și face un răspuns pozitiv de 100 de ori mai bun. Îmi amintesc cum după o seară în care mă culcasem din nou la 3 AM și în care am deschis 8 aplicații cu răspuns negativ, a venit email-ul de la Bates și mă pregătisem să citesc încă un refuz, dar am fost lovit de un neașteptat „Congratulations!”.
Am venit la JBA în clasa a 10-a după ce am analizat ofertele mai multor firme de consiliere din România și am realizat că cele mai bune șanse le-aș avea alături de Julia. Aveam deja un dosar conturat iar Julia și-a dat seama din primele ce îmi mai lipsește. Nu m-a obligat niciodată să fac ceva care „ar arăta bine pe aplicație”, în schimb m-a îndrumat să îmi descopăr pasiunile și să fac ceea ce simțeam eu că am nevoie pentru a mă dezvolta. M-a ajutat să lucrez cu ea din timp fiindcă nu mă descurcam excelent la scris. Pot spune că în acești 2 ani m-a format ca persoană și nu aș fi putut trece prin acest proces fără ea.
Am inclus activități care se leagă de specializarea la care aplicasem (Education Studies) sau care să ateste impactul meu în comunitatea locală: passion project, internship, research, tabără de vară, TED, consiliul elevilor, ONG.
Cred că activitatea care a impresionat cel mai mult comisia a fost Law-Z (lucru chiar menționat de Connecticut College în scrisoarea de acceptare)
Inițial a fost dificil (și încă este uneori) fiind singura persoană care lucra la proiect. M-a ajutat enorm și experiența în activitățile anterioare pentru a-mi structura viziunea și a începe pas cu pas. Au fost câteva luni doar de planning în care am încercat să pun la punct majoritatea detaliilor, un plan pe câteva luni, identitatea, scopul etc. Apoi am început cu dezvoltarea platformei și m-am trezit într-o zi de decembrie când mi-am făcut curajul să aplic pe butonul de „publish”.
Cel mai mare obstacol a fost frica mea de eșec și de ce părere vor avea ceilalți despre mine, dar aceste sentimente nu au fost mai puternice decât dorința mea de a aduce o schimbare pentru elevii din România, oricât de mică ar fi.
La început lucrurile merg greu: nu ai engagement, puțini oameni pe website, totul pare redundant și parcă auzi deja cum „nu ai schimbat nimic”. Dar dacă ești perseverent și o faci din dorința de a ajuta, nu ca să arate bine pe dosar, rezultatele vin ușor, ușor.
Te ajută enorm să îți pui întrebări despre viitorul proiectului încă de la început: „Ce o să facem peste un an? Cu cine o sa colaboram? Care sunt competitorii? Ce extinderi pot avea loc? Etc.”
Și sfatul pe care îl ofer mereu este să formezi un proiect din pasiune, nu din vreo obligație, iar lucrurile o să devină mai ușoare. Inițial Law-Z a fost gândită ca o platformă cu legi simplificate, dar ulterior mi-am combinat interesul pentru informatică pentru a crea AI Chat-ul nostru. Nu era în plan la început, dar m-am adaptat la cerințele publicului și la resursele pe care le aveam la acel moment (un singur om nu poate răspunde la mesaje instant), astfel formând o ramură sustenabilă a proiectului.
Încă din primele ședințe Julia nu a fost doar consiliera mea. A fost și prietena alături de care vorbeam despre seriale, sora care m-a ghidat când eram confuz, terapeuta care stătea la 2 AM să mă asculte când eram speriat, fanul care a aplaudat când nici eu nu credeam în mine și șefa care mi-a dat o șansă chiar dacă nu aveam experiență în domeniu.
Am venit la JBA la consiliere în clasa a 10-a și a fost probabil cea mai bună decizie pe care am putut să o iau ca un adolescent ce visa la o facultate fără limite. Încă din primele ședințe Julia și-a dat seama ce fel de persoană sunt și ce pot face pentru a mă dezvolta și a-mi crește șansele. Sub îndrumarea Juliei am dezvoltat proiectul de care sunt extrem de mândru, Law-Z, am petrecut 2 săptămâni învățând la Yale și am completat o sumedenie de lucruri la care puteam doar să visez.
Julia m-a susținut mereu, dar mi-a oferit și o doză de realitate. Să fii acceptat cu ajutor financiar la orice facultate americană este extrem de dificil. Am adunat circa 30 de refuzuri de la facultăți în ultimele luni, dar Julia mi-a fost mereu alături încercând să îmi ridice moralul - doar Slack știe de câte ori am auzit „rejection is redirection” and „rejection does not define you”. Și tot ea a plâns cu mine la telefon când i-am spus că am intrat la Bates College cu bursă aproape completă. Să lucrez cu Julia a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat în perioada liceului. Recomand enorm consilierea cu Julia Boca Academy oricărui elev care visează să studieze în afară sau care vrea să facă parte dintr-o comunitate de tineri dornici să se ajute între ei și să facă istorie împreună.
Folosește social media ca un instrument pentru a forma conexiuni și a căuta inspirație. După, chiar dacă sună înspăimântător, dai sute mesaje, te informezi și te apuci să îți construiești singur/ă oportunități. În clasa a 9-a nu știam aproape pe nimeni, încă încercam să îmi conving părinții să mă lase să studiez în străinătate și nu aveam activități pe dosar sau în jurul meu. Un an mai târziu și multă documentație în spate, mă apucasem de două conferințe și o filială de ONG.
P.S. Uneori chiar și voluntariatele simple pot să te ajute să găsești oportunități noi. Începe simplu și scalează.
Fragmente din relația mea toxică pe care am avut-o cu procesul de admitere:
Nu cred că există vreun citat pe care îl pot scoate acum și care să amelioreze un refuz. Adevărul este că respingerea este inevitabilă atunci când aplici ca student internațional la facultate în SUA, mai ales dacă aplici pentru ajutor financiar. Cu toate acestea, când te uiți în spate, toate refuzurile te-au învățat cum să apreciezi mai mult mâna de răspunsuri pozitive.
În plus, te ajută să ai un sistem de sprijin după răspunsurile negative: o ieșire cu prietenii, practicarea unui hobby, plânsul în pernă, scrierea în jurnal și orice te face pe tine să te simți mai bine.